FUEGO: "Au avut curajul de a exprima, artistic,
durerea unui neam..."
"Acum 22 de ani, ziua aceasta devenea una de doliu.
Limba română, cântecul românesc sărăceau, pierzând, în mod tragic,
două nume de rezistenţă.
N-aş putea spune ce minuni s-ar fi născut în continuare din colaborarea lor de aur cu Grigore Vieru. Sau cu geniul Adrian Păunescu.
Ei,
Ion şi Doina Aldea Teodorovici,
au făcut ceva ce nu poate fi egalat.
Au însufleţit versul ce vorbea despre măreţia limbii române, despre marii poeţi, despre dragoste şi despre minunata ţară în care eram cu toţii români.
Au însufleţit versul ce vorbea despre măreţia limbii române, despre marii poeţi, despre dragoste şi despre minunata ţară în care eram cu toţii români.
Vocile lor se potriveau perfect cu mesajul, iar emoţia transmisă era una ce depăşea cu mult
pereţii trişti.
pereţii trişti.
Prin maestrul Vieru am impresia că i-am cunoscut.
Nu ştiu câţi conştientizează imensitatea acestor artişti, care pe lângă talent, forţă, voci, au avut curajul de a exprima, artistic, durerea unui neam. O durere care se transpune încă prin fiecare notă. Iar piesele lor sunt testamente pentru fiecare temă aleasă.
Sunt bucuros că am putut cânta câteva din capodoperele lor. Una dintre acestea –
"INIMĂ DE MAMĂ,
INIMĂ DE TATĂ".
INIMĂ DE TATĂ".
Pe multe scene am redat povestea şi, de fiecare dată, am simţit
nemurirea acestor versuri.
Dar, mai mult ca niciodată, în urmă cu aproape trei ani, când am făcut o reverenţă în faţa marelui Sergiu Nicolaescu. Regizorul de aur al cinematografiei româneşti.
Emoţionat, a lăcrimat şi sunt onorat că i-am fost aproape la una dintre ultimele apariţii, reamintindu-i de părinţi, comorile de neschimbat."
Paul Surugiu - FUEGO
