"... cred că avem, undeva,
sufletul de copii!"
Gurmand din fire, Paul Surugiu, alias Fuego, nu se abţine de la nimic de sărbători.
În Ajunul Crăciunului, Fuego a stat de vorbă cu ApropoTV.Ro.
De obicei, artistul nu vorbeşte despre el şi familia lui, dar a făcut o excepţie. Ne-a dezvăluit cum vrea să petreacă de Crăciun şi cu ce preparate îl aşteaptă mama lui de sărbători, acasă. Fuego nu se lasă nici el mai prejos şi găteşte, de asemenea, pentru prietenii lui, un aperitiv care-i poartă numele.
- Cum arată momentele tale din copilărie de Crăciun?
- Mi-aduc aminte cu nostalgie de acele momente. Sigur, aproape toată lumea vorbeşte cu epitete despre copilărie, dar a mea a avut acea detaşare de tot şi toate, păstrând cu ardoare un vis – acela de a cânta, de a fi pe scenă şi de a putea schimba cu ceva vieţile oamenilor şi, desigur, viaţa mea. Copil fiind, de Crăciun, nu făceam altceva decât să cânt colinde. Ne adunam găşti întregi, făceam repetiţii şi repertoriu divers, improvizam şi eram fericiţi.
Dădeam de pe atunci turnee serioase în toată Turda istorică. N-aşteptam răsplata din partea celor colindaţi.
N-aveam griji şi nu ne păsa decât de minunile pe care această sărbătoare unică le face. Mă bucuram de cozonaci. Aproape îi devoram. Nu scăpau nici sarmalele!
Imaginile astea mă-nsoţesc şi m-au inspirat în mai toate cântecele pe care le-am compus. Ştiu că timpul şi-a aşezat amprenta, peste toţi, dar cred că avem undeva sufletul de copii, iar de Crăciun acesta iese la iveală, pentru a ne face oameni pe deplin, pentru a ne da emoţii, pentru a fi mai înţelegători.
- Cum te întreţii în sezonul rece, pe timp de iarnă? Ce ritualuri foloseşti?
- După cum am mai afirmat, iarna este anotimpul meu preferat. Mă simt bine cu ea, mă revigorează, îmi dă forţă. Ea îmi aduce şi împliniri nespuse şi îmi oferă şansa de a colinda, an de an. Nu am ritualuri pentru a trece mai simplu prin iarnă. Îmi place, în schimb, să mă liniştesc, după frig şi drumuri lungi, în faţa focului, cu o ciocolată caldă cu aromă de scorţişoară, cu miros de lemne ce trosnesc.
- Ce îţi place cel mai mult să faci de sărbători?
- Să ascult liniştea după o întreagă lună de agitaţie. Dacă mai toată luna decembrie străbat ţara în turneul de colinde, de sărbători nu mai prefer petreceri zgomotoase şi somptuoase. Nici nu sunt mare amator!
Revăd filmele copilăriei, cu temă de Crăciun, mă înconjor de cei dragi şi petrecem simplu, bucurându-ne împreună. De cele mai multe ori, în ultimii ani, după prima zi de Crăciun, mă retrag la munte, în Carpaţii semeţi, printre zăpezi, undeva în zona Bran, pentru a fi aproape de iarnă cu adevărat!
- Tu singur pregăteşti masa de Crăciun?
- Desigur, mama este răspunzătoare la partea cu gătitul. Mie-mi rămâne responsabilitatea cu decoraţiunile. Şi-am adunat de prin lume, nenumărate ornamente pentru masa de Crăciun. Îmi place să fie festivă, pentru că şi atmosfera e festivă. Ne adunăm prieteni buni, ne răsfăţăm cu bunătăţi şi ascultăm colinde.
- Ce nu-ţi lipseşte niciodată de pe masa de Crăciun?
- Am în primul rând grijă ca de Crăciun să nu lipsească armonia de la masă. Brodim noi ce brodim şi încercăm să transformăm tradiţionala masă într-un adevărat eveniment, exact ca pe vremuri. Sigur că nelipsitele produse tradiţionale îşi fac loc. Suntem români şi cred că din fiecare nu ar trebui să dispară sentimentul Crăciunului românesc.
Asta am făcut şi în spectacolul meu de anul acesta, de sărbători. Le-am reamintit oamenilor cât de minunat e Crăciunul românilor, cu tot ce are el. Astfel, masa mea de Crăciun are întotdeauna friptură de porc, are piftie, are sarmale şi alte bunătăţi bogate în calorii, dar vorba cântecului:
"doar odată-i Crăciunul".
- Care este mâncarea ta preferată de Crăciun? Dar de Revelion?
- Acesta e un subiect delicat, tocmai pentru că-mi plac mai toate delicatesele din perioada asta. Desigur, dintre toate se detaşează considerabil sarmalele ardeleneşti. Cu reţeta proprie a mamei, mai mari, învelite în varză aromată, au aşa un gust, încât n-am cum să rezist tentaţiei, mai ales că-s gurmand din fire. Nici cu salata boeuf, deja intrată printre preparatele româneşti, nu mă am rău.
De Revelion, de cele mai multe ori cânt, şi-atunci oricum nu există ceva care să fie cu adevărat specific. Ciocnesc, în schimb, oriunde m-ar prinde 12 noaptea, cu mare drag, o cupă de şampanie, în sens festiv, ca să ne fie la fel de bine şi poate şi mai bine în anul ce vine!
- Dă-ne o reţetă, te rog, din ce pregăteşti tu pentru sărbătorile de iarnă!
- A devenit deja o tradiţie, ca de toate sărbătorile importante, eu să gătesc pentru prietenii mei un anume aperitiv care-mi poartă numele, o inovaţie pe care-o fac din copilărie. Este vorba despre un preparat bogat în calorii, dar extrem de gustos şi răcoritor pentru un început al mesei ca la carte. Conţine brânză, smântână, maioneză şi ouă. E o nebunie! În rest, nu prea am timp să gătesc de sărbători, şi, după cum spuneam, sarcina asta intră în cele pe care mama le face în fiecare an, la fel şi cea cu împodobitul bradului.
- Cum petreci Crăciunul şi Revelionul? Ţi-ai făcut deja planurile în acest sens?
- Sărbătorile înseamnă pentru mine acasă. Asta îi încurajez pe toţi! Voi fi alături de mama şi de cei dragi din jurul meu, ne vom relaxa, vom face o expediţie în zona montană a României, cea în care nu merg toţi turiştii. În locurile înalte, încărcate de farmec românesc şi, ulterior, la începutul anului, mă pregătesc pentru plecarea în Israel, acolo unde, de mai bine de 5 ani, cânt an de an, la un festival important dedicat românilor. După... vacanţă!
- Care e cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodată de Crăciun?
- Fiecare cadou, oricât de neînsemnat ar fi, are valoarea sa. Nu cred că poate exista pentru cineva cel mai frumos cadou. Dacă îţi doreşti ceva cu ardoare şi primeşti în acel moment, acela e cel mai frumos cadou.
Cert este că pentru mine, cadoul suprem a fost şi va fi mereu pleiada de prieteni minunaţi, oamenii pe care i-am cunoscut şi care m-au inspirat, lăsându-mă să învăţ ce-i mai bun din înţelepciunea lor.
Grigore Vieru a fost un cadou de nepreţuit pentru mine şi, chiar dacă fizic nu-mi poate oferi uimiri zilnice, în inima şi memoria mea, rămâne viu pentru genialitatea poeziei şi a atitudinii sale.
- Ce îţi doreşti anul ăsta de la Moş?
- Îmi doresc ca eu însumi să pot fi mai înţelept, să pot învăţa să-mi doresc şi să găsesc acel echilibru din momentele în care poate nu mai găsesc răspunsuri la multele întrebări. Linişte mi-am dorit mereu şi cred că anul acesta, Moşul mă va răsfăţa din nou cu asta.
Îmi doresc tot ce-şi doresc ceilalţi. Dar nu pentru mine, ci pentru ei. Îmi doresc să pot dărui în continuare satisfacţii publicului şi-mi mai doresc ca în permanenta noastră alergare, să găsim momente meritate de repaus pentru a-i preţui mai mult pe cei de lângă noi!
- Unde concertezi de sărbători?
- Toată luna aduc Crăciunul românesc în atenţia publicului. De Revelion am mai multe evenimente, dar pe care reuşesc să le termin la timp, pentru a petrece primele clipe ale anului tot cu cei dragi, cei ce-mi sunt sprijin şi alinare, şi echilibru în momentele de cumpănă. E felul meu de a le mulţumi, încercând să nu-i vitregesc de prezenţa mea.
- Care e cea mai mare boacănă pe care ai făcut-o în Ajunul Crăciunului sau în preajma sărbătorilor de iarnă?
- N-am făcut boacăne. Eram însumi o boacănă când eram copil. Mă ţineam de şotii şi aveam o nerăbdare greu de descris. Niciodată nu adormeam, ca să-l aştept pe Moşu, spre disperarea lui. Chiar îmi amintesc de-un cadou special pe care l-am primit, un ceas cu toate personajele Disney, pe care l-am robotit până a ajuns aproape să arate ora invers. Desigur, îmi imaginam că personajele trebuie să-şi schimbe şi ele ora.
Cu boacăne sau nu, copii sunt copii şi rămân aşa până la finalul vieţii, indiferent de zăpezile care curg neîncetat peste tâmplele lor!
- Ce le transmiţi, acum, în Ajunul Crăciunului, cititorilor ApropoTV.Ro?
- Să aveţi masa îmbelşugată, cu bucate alese, cu oameni dragi lângă şi veselie cât pentru un an întreg!
Vă doresc un Crăciun colindat, de Rai luminat!
Dana Popa
24 decembrie 2014
Eu nu sunt omul calculelor, e firesc, pentru că sunt artist, iar noi inovăm. Poate de asta, acum, nu contorizez ce-a avut 2014.
