"... cata lume e-ntre noi,
Numaratori de ploi, din doi in doi...
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe bune ne-au crescut..."
In periplul muzical desfasurat in cadrul turneului "O lacrima de cantec", exista, in fiecare spectacol, un moment de o intensitate maxima a trairilor,
atingand sublimul.
atingand sublimul.
Unul dintre aceste momente memorabile este reprezentat de interpretarea magica a lui Fuego, ce are si calitatea de compozitor al piesei "Scrisoare de bun ramas", un cantec ce desavarseste intreaga sa cariera, ca o carte de vizita
a sensibilitatii ce-l caracterizeaza.
a sensibilitatii ce-l caracterizeaza.
Sambata, 23 martie 2013, Ateneul Popular din Focsani a vibrat la mesajul inaltator al versurilor unui mare poet, George Tarnea, versuri ce au rezonat cu ritmul perfect asternut pe icoana tainica a armoniilor muzicale.
Piesa s-a nascut intr-o noapte tarzie de vara, cand Fuego se afla in studioul de inregistrari al bunului sau prieten, compozitorul si orchestratorul Alexandru Malschi, alaturi de care a compus cele mai frumoase slagare.
Acea seara a fost umbrita de disparitia prematura si nedreapta a pianistei Mihaela Ursuleasa, un nume pregnant in peisajul artei contemporane, un destin de veghe, o candela ce-a ars si va mai arde pentru muzica.
Tristetea impartasita de cei doi artisti s-a transpus atat de sonor si profund in piesa ce avea sa se nasca din imensitatea creatiei, spre a cuceri definitiv lumea nevazuta a sentimentelor umane.
O sala ce s-a dovedit a fi neincapatoare, a murmurat, in acord solitar, ca o voce unica, impreuna cu artistul care creeaza, de fiecare data, un nou tablou de lumina, o stare divina, o ruga visata.
Lili Bobu si Narcis Avadanei
Asociatia Culturala "Regal D’Art"
