"TESTAMENT" - puntea de dor către... eternitate

FUEGO: "Vă mulţumesc pentru faptul că preţuiţi arta, teatrul, poezia, amintirea poetului Grigore Vieru şi, nu în ultimul rând, pe mine!"

"Un actor când joacă - nu mai este el;
e un instrument nu în mâna oamenilor,
ci în mâna rolului..."

Eliza Petrăchescu

Aplauze prelungi şi aprecieri la superlativ au răsplătit emoţionantul spectacol de teatru, muzică şi poezie pe care FUEGO l-a oferit publicului său din ţară şi din Basarabia, în cadrul turneului naţional omagial

"TESTAMENT",

dedicat marelui poet GRIGORE VIERU.

 De altfel, întotdeauna Fuego s-a remarcat prin dorinţa constantă de a dărui spectacole de calitate, fapt concretizat acum şi prin acest nou proiect, care beneficiază de o punere în scenă logică, agreabilă şi surprinzătoare.

 Întregul act artistic a fost gândit cu minuţiozitate, într-o înşiruire de secvenţe, lumini şi umbre, într-un pitoresc amalgam de stări dintre cele mai diverse.

Impactul puternic al unei regii de excepţie, inspirată şi ingenioasă, semnată cu un profesionalism desăvârşit de către d-na conf. univ. Adriana Piteşteanu, şi-a spus cuvântul, dovedind astfel că publicul dorea de mult timp să-l urmărească pe Paul Surugiu şi în postura de actor, punându-şi atât de bine în valoare calităţile şi cunoştinţele dobândite în timpul cursurilor de la Institutul de Teatru, pe care l-a absolvit în urmă
cu ceva ani.

Afluenţa spectatorilor în fiecare dintre locaţiile stabilite, a fost impresionantă, mărturie certă a faptului că "Testament" a fost un turneu intens aşteptat,

cu o vie curiozitate.

Spectacolul captează încă de la bun început, producând puternice reacţii pozitive, cei prezenţi având posibilitatea de a descoperi un altfel de Fuego decât cel
pe care-l ştiau.

Cadrele se succed cu intensitate, dezvăluind o îmbinare perfectă a trecutului - reprezentat de imaginea poetului Grigore Vieru, de impresionanta sa creaţie literară, cu prezentul - atât de bine conturat de talentul lui Fuego, de tenacitatea sa de nezdruncinat, care a adus versul aproape de suflete,
într-o interpretare cuceritoare.

  Leopoldina Bălănuţă spunea odinioară:

"Cel mai important lucru pe lume nu este să ai, ci să dai." şi se pare că Fuego a înţeles perfect acest lucru, oferind tuturor, cu generozitate, harul cu care Dumnezeu l-a înzestrat, transpus în rolul jucat, investind în personajul său multă sensibilitate, dar de un firesc rar întâlnit, îndelung admirat, fără rezerve.

Abordarea poate surprinzătoare a poeziilor, abundenţa ideilor avute în vedere, concepţia unitară, cursivitatea demnă de toate aprecierile, mişcarea perpetuă, nelăsând publicului nicio clipă pentru a se plictisi şi a-şi pierde interesul, păstrându-i mereu vie atenţia, pe alocuri cu răsuflarea tăiată, toate acestea au contribuit la o punere în scenă de-a dreptul spectaculoasă, dezvăluind o forţă interioară incredibilă, stârnind trăiri cutremurătoare.
 Iubirea, fericirea, bucuria, speranţa se îmbină armonios cu momentele de tristeţe, durere, suferinţă, disperare chiar, cu dragostea de ţară, de neam, de limba maternă, de casa părintească, de părinţi sau de fiinţa dragă, ceea ce face ca piesa în sine să fie echilibrată, omogenă, Fuego evoluând cu dezinvoltură, credibilitate.

Îndelungata sa experienţă pe tărâmul artistic, acumulată în decursul timpului, studiul intens, aprofundat cu seriozitate, îşi spun pe deplin cuvântul, construindu-şi rolul şi întregul discurs, cu multă atenţie, dar ferm, cu expresivitatea şi vocaţia care-i sunt caracteristice, stârnind entuziasmul publicului, implicându-l, totodată, în demersul său, într-un experiment deosebit de interesant, într-o notă intimă şi plină de frumoasă complicitate.
 Fuego şi-a jucat rolul cu profesionalism, convingere, dăruire şi măiestrie, fiecare parte fiind bine pusă la punct, până în cele mai mici detalii, dând astfel un plus de farmec spectacolului.

Cei trei dansatori care au evoluat cu eleganţă, precum şi pianistul Vicenţiu Perniu, care a acompaniat impecabil, au întregit tabloul prezenţei scenice de invidiat a lui Fuego, datorată şi vestimentaţiei semnată de Doina Levintza şi Elena Stoica.

Turneul în sine s-a situat la înălţimea scopului nobil pe care artistul şi l-a propus: evocarea personalităţii mentorului său, Grigore Vieru, şi a operei acestuia, prin versuri şi melodii de o mare încărcătură emoţională.

 Numele lui Paul Surugiu - Fuego nu poate fi asociat decât cu superlative, fiind printre puţinii artişti care încă mai ştiu să îşi apropie publicul, aşa cum nu mulţi au capacitatea de a o face, luptând împotriva tendinţei generale de marginalizare a culturii, a valorii.

Deosebitul succes de care s-a bucurat acest turneu reprezintă, în fond, cea mai bună răsplată pentru întregul efort depus de către toţi cei implicaţi în realizarea sa şi, până la urmă, asta contează cu adevărat.

Să luăm aminte la vorbele rostite de către Paul Surugiu şi să fim mândri că...

"Dumnezeu ne-a hărăzit acest Apostol al Cuvântului şi al Adevărului - pe Grigore Vieru, ca să ne poată vedea sufletul."

Să fim mândri că Dumnezeu ni l-a dat pe Fuego, cel care şi-a luat angajamentul ca prin cânt şi vers, să ducă mereu mai departe numele părintelui său spiritual, către eternitate, veşnicindu-l:

"Spectacolul "Testament" înseamnă mai mult decât muzică şi poezie. Este felul meu de a-i mulţumi celui care mi-a servit drept model, celui care m-a onorat cu atenţia şi prietenia sa."

R.D., 24 mai 2014
Fuego's Blog