FUEGO, focul care-l cântă

LA MULŢI ANI, PAUL SURUGIU!

- mesaj din partea Academicianului Nicolae Dabija -

Pentru spectatorii basarabeni, Fuego reprezintă un capitol. Un motiv de revitalizare, o cauză nobilă, muzicală, care le pune întreaga trăire în cântec, care aşază poeţii şi compozitorii neamului lor, atât de vitregit de istorie, în trofeul artei. De asta performanţele sale în artă au fost răsplătite de către preşedintele Nicolae Timofti, în anul 2012, care i-a oferit lui Paul Surugiu, prin
decret prezidenţial, titlul de 

"ARTIST AL POPORULUI REPUBLICII MOLDOVA".

 Succesul său în Republica Moldova vine, în esenţă, pe fondul sincerităţii sale, dar toată această căldură în a cânta pentru toţi ca pentru unul, este dublată de sentimentul unic al moldovenilor faţă de toată opera sa, de momentele unice cu Grigore Vieru, de proiectele remarcabile pe scena Palatului Naţional, precum şi de maniera sa de a trezi o conştiinţă. Colectivă neapărat. Şi unită. O forţă care găseşte în Fuego, un artist ce cântă din tot sufletul, şi codrii, şi limba, şi neamul, şi dorul, şi mama, şi iubirea, un reprezentant, o voce, un suflet românesc.

Legătura cu Grigore Vieru a fost momentul în care cariera sa a intrat în altă zonă, iar colaborarea a stat întotdeauna sub semnul prieteniei. O prietenie transpusă, în semn de omagiu, anul acesta, într-un spectacol premiat cu titlul de

"Cel mai bun spectacol al anului" – "TESTAMENT",

o lecţie de patriotism, fără manual, cu poezia drept scut. Asta a făcut ca la Bălţi, în luna mai, academicianul şi poetul Nicolae Dabija să-i ofere, din partea revistei "Literatura şi Arta", premiul pentru poezie, exclamând:

"Şi este bun Acel de Sus,

cu-acest popor cuminte,

Că ne trimite un Fuego,

aceste poezii să ni le cânte!".

 
Astăzi, cu ocazia împlinirii a 38 de ani, Fuego primeşte un nou mesaj emoţionant din partea lui Nicolae Dabija. De această dată în scris, fiind publicat în

"LITERATURA ŞI ARTA".

FUEGO, FOCUL CARE-L CÂNTĂ!

"Fuego e un alt nume al cântecului nostru. Care să ne adune, care să ne însoţească şi care să ne încurajeze.

El şterge graniţele de pe Prut. Le face să dispară. Le spiritualizează.

Cântecele, minunatele lui cântece ne unesc.

Ele ne fac mai bogaţi. Mai demni. Ne restituie mândria de a fi român, în acest spaţiu vitregit de istorie, unde e greu să fii român, adică să fii tu însuţi.

Cântecele lui sunt un dor de Ţară, de tine însuţi.

Ele sunt ca un soare lăuntric, care luminează din interior către afară.

Şi când le îngâni ai impresia că toţi fraţii săi, de la Bug şi până la Tisa, cântă cu tine.

Fuego e cântecul însuşi. El cântă ca să ia aer. El respiră cu cântece. Dacă n-ar cânta s-ar sufoca. Asta e impresia pe care o lasă distinsul rapsod.

Anumite cântece interpretul le cântă astfel, încât fiecare ascultător să poată crede că le cântă doar pentru el.

Pe altele le interpretează, ca să ne adune, cu mic cu mare, şi să le cântăm
bucuroşi că ele ne-au întâlnit:

"Sărut vatra şi-al ei nume,

Care veşnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lume

Limba noastră cea română..."

Grigore Vieru trăieşte prin cântecele lui Fuego. Acolo s-a retras.
De acolo ne ocroteşte.

Fuego e focul care ne încălzeşte, e farul care luminează clipele
pe care le trăim în istorie.

Cântecele lui triste ne bucură.

Cântecele lui vesele ne fiinţează, adică ne fac să fim.

În acest ceas aniversar îi mulţumim că este, îi suntem recunoscători că e cu noi şi pentru faptul că melodiile sale însoţesc timpul de azi aşa cum steaua
călăuzeşte o navă pe mări.

La mulţi ani, dătătorule de lumină!

Fă ca orele şi sărbătorile să rimeze în continuare!"

Acad. Nicolae DABIJA